CAPITOLUL I MEDII DE TRANSMITERE ȘI PREZENTARE A INFORMAȚIILOR Multimedia este o expresie des întâlnită în tehnologia de prezentare a informațiilor din diferite medii. Derularea imaginilor în mișcare și sunetul reprezentativ, ne dezvăluie o tehnică modernă accesibilă tuturor utilizatorilor.[1] În comparație cu alte tipuri de date multimedia, cum ar fi imagine, audio, datele video conțin informație mult mai diversificată. În acest caz, există o interdependență între sunet, dialog, mișcare, pentru relatarea unei imagini. Cuvântul – multimedia – provine de la cuvintele – multi – care reprezintă mai multe și - media – care reprezintă medii de transmitere și prezentare a informațiilor. În viața cotidiană există de multe ori ocazia să intrăm în contact cu aceste medii de transmitere a informațiilor: ziare și reviste care reprezintă imagini și text, televizorul și combina muzicală – video și audio. În concluzie, multimedia nu face altceva decât să combine toate aceste medii, în computerul utilizatorului. Astăzi, multimedia a devenit mai mult decât o obișnuință, a devenit o necesitate. Majoritatea computerelor asamblate conțin plăci de sunet și CD – ROM-uri sau DVD-uri. Unele conțin accesorii chiar mai complexe cum ar fi acceleratoarele grafice, tunere TV. Acceleratorul grafic are rolul de a mări performanța calculatorului dacă placa de bază este mai slabă. Bineînțeles că software-ul care îl controlează este un set de drivere. Un accelerator grafic poate afișa video mult mai repede decât un procesor și eliberează în același timp de sarcini procesorul. Este o componentă principală a unui computer personal utilă în cazul redărilor imaginilor 2D și 3D. Acceleratorul grafic se interconectează cu placa de bază prin slotul AGP sau mai nou PCI Express. Există soluții low-end pentru acceleratoarele grafice implementate chiar în chipsetul plăcii de bază. Acestea se adresează în special PC-urilor, ce nu au nevoie de putere de procesare video și sunt folosite în special pentru aplicații tip office. Acceleratoarele integrate în plăcile de bază folosesc memoria RAM a calculatorului pentru stocarea informațiilor grafice. Instalând aceste componente pe un calculator destul de performant vom putea avea toate informațiile de la simplele texte și imagini, până la animații, sunete și aplicații interactive. I.1 INFORMAȚII MULTIMEDIA ÎN FORMAT DIGITAL – CODAREA ȘI DECODAREA Pentru a fi prelucrate cu ajutorul calculatorului, datele audio și video sunt codificate digital, iar fișierele care se obțin pot fi redate și pot fi prelucrate cu produse soft specifice. Deci, se folosesc diferite codecuri în funcție de sistemul de operare. Un codec reprezintă un program sau o bibliotecă de software care asigură codarea și respectiv decodarea unei informații de orice tip. Datele pot fi comprimate pentru a se accelera transmiterea lor prin rețeaua de telefonie mobilă și internet.[2] Un codec este un software utilizat pentru comprimarea sau decomprimarea unui fișier media digital, cum ar fi un cântec sau un fișier video. Windows Media Player și alte programe utilizează codecuri pentru redarea și crearea fișierelor media digitale. În funcție de natura informației care trebuie codificată există o clasificare: - Codecuri video: DivX, MPEG4, XviD, - Codecuri audio: MP3. De exemplu, când se extrage un cântec de pe un CD audio, DVD, în computer, Playerul utilizează codecul Media Audio Windows pentru a comprima cântecul într-un fișier de tip WMA. Când redăm acest fișier WMA – sau orice fișier WMA care poate fi redat în flux de pe un site Web, Playerul utilizează codecul Windows Media Audio pentru decomprimarea fișierului, astfel încât muzica să fie redată prin difuzoare. Formatul unui fișier poate fi aflat privind la extensia fișierului. Extensia reprezintă [3] un grup de caractere, în general sunt trei la număr, ce apar la finalul denumirii fișierului. Delimitarea dintre denumirea propriu-zisă și extensie, este făcută printr-un punct. Prezența extensiei oferă posibilitatea de a determina rapid tipul de date stocate de un fișier. Ne dăm seama dacă fișierul conține un program, un document text, o imagine, sunet, material video sau alte tipuri de date. De exemplu, wma, wmv, mp3 sau avi. Această abordare are însă limitări. Multe programe creează fișiere cu extensii de fișier particularizate. Se poate redenumi un fișier fără să-i modificăm formatul. Un fișier cu extensia mpg sau dvr-ms, de exemplu, este de obicei doar un fișier AVI care a fost comprimat prin utilizarea unei versiuni a unui codec video MPEG. Formatul AVI – Audio Video Interleave – a fost dezvoltat de către Microsoft. Este un format suportat de toate computerele pe care rulează Windows și este recunoscut de majoritatea browsere-lor. Fișierele de tip AVI au extensia avi. Un fișier video conține două componente: q Imaginea, q Sunetul. Rezoluția PAL standard prevede o definiție de 768x576 puncte și o frecvență a cadrelor de 25FPS – frames pe secundă. Printr-un calcul matematic putem observa că informația brută pentru o singură secundă de înregistrare video digitală necomprimată, fără a pune în calcul și sunetul, ar fi necesari mai bine de 160MB spațiu de stocare. Pentru un minut sunt necesari mai mult de 9,6 GB, iar pentru o oră un gigantic 576 GB de spațiu. La ora actuală cel mai încăpător hard disk IDE destinat PC-urilor, este de 1000GB. Informația trebuia stocată, aceasta venind din medii diferite, în cantitate mai mare sau mai mică. Treptat a fost generată o metodă de codificare a informației într-un fel care să permită stocarea informației pe suporturile existente, fie ele suporturi magnetice sau suporturi optice. Codarea se face în funcție de numele fișierului, conținutul și mărimea lui de stocare. Se creează cadre care prin structura lor, prezintă diverse oportunități pentru lumea digitală. Tranziția de la un cadru la altul nu este bruscă. Odată cu derularea fiecărui cadru are loc o modificare, așa ajungându-se la conceptul de – Key Frame – cadru cheie sau cadru – diferență. Toate formatele video comprimate sunt formate din cadre. Aceste cadre sunt de mai multe tipuri, un format video comprimat având unul, două, trei formate de cadre. Keyframes se mai numește și I-frames în MPEG. Acestea sunt imagini cu conținut propriu ca o imagine fixă. Alte cadre se pot baza pe aceste key-frame-uri, însă ele nu se pot baza pe altele. Din această cauză cadrele cheie sunt de câteva ori mai mari decât alte tipuri de cadre, oferind aceeași calitate. Cadrele cheie sunt foarte importante.[4] Primul cadru al unei secvențe video trebuie să fie un cadru cheie pentru ca următoarele cadre să aibă o referință. Jeyframe-urile sunt introduse de către un codec dacă acesta determină un cadru mai important decât celelalte. Pot exista multe cadre cheie. Conținutul cu multe cadre cheie are multă mișcare și multe tăieri între scene. Datorită codecurilor se pot coordona cadrele. Majoritatea codecurilor oferă posibilitatea de a pune un cadru cheie la intervale specifice și de a crea un cadru cheie în situații în care un nou cadru cheie nu a fost creat până la un anumit număr de cadre. Majoritatea formatelor ca DV, M-JPEG și MPEG-Motion Pictures Experts Goup, fac din fiecare cadru, cadru cheie. Rolul acestor formate este de a oferi o calitate mai bună și acces mai rapid. DV este un standard internațional folosit de toate companiile din lume, ce produc aparatură specifică acestuia. Diferă modul prin care informația este stocată pe bandă. Există: q MiniDV – majoritatea companiilor, q CVCAM – proprietar Sony, q DVCPRO – proprietar Panasonic Delta frames – Pframes - sunt cele mai folosite de către codecurile moderne. Un cadru delta poate oferi calitate la un cadru mult mai mic. Și totuși s-a constatat că un fișier video poate fi construit pornind de la un cadru de început – key frames – asemănător cu o fotografie JPEG. De aici pornește denumirea de delta frames – cadre diferență. În practică, pentru a facilita căutarea unui fișier video, fișierul a fost construit din serii de pachete alcătuite din keyframe-uri urmate de un număr mare de delta frames.[5] Astfel,căutarea într-un fișier video ar fi presupus trecerea prin toate delta frame-urile de la începutul filmului până la poziția solicitată. Aceasta ar fi echivalat cu urmărirea filmului. Problema care mai rămânea de rezolvat era decodificarea informației astfel încât aceasta să poată fi făcută în timp real de calculatoarele medii. Performanța decodării reprezintă cât de bine un fișier este rulat. Performanța decodării este proporțională cu numărul de pixeli, rata cadrelor și rata datelor. I.2. TEHNOLOGIE MODERNĂ PE ECRANELE TELEVIZOARELOR Aparatura tehnologică modernă permite să ne bucurăm de filme și clipuri video fără probleme. Utilizând tehnologie de ultimă generație, cum ar fi unitatea Pro Reader Drive, aceasta convertește semnalele analogice slabe, în semnale digitale puternice.[6] De asemenea, extrage informații care permit redarea fluidă a imaginilor cu imperfecțiuni. Pro Reader Drive citește practic orice format video și ne oferă certitudinea Fig.1 Redarea imaginilor Pro Reader Drive

unei imagini performante. Furnizează imagini care au o calitate excepțională. Filmele la definiție standard pot fi urmărite acum la o rezoluție de înaltă definiție, asigurând imagini și detalii mai realiste. Fig.2 Imagini comprimate/necomprimate

Se elimină structura liniilor preponderente pe ecranele televizoarelor, asigurând imagini clare. HDMI realizează o conexiune digitală directă care poate transmite imagini video necomprimate.[7] Transmite și semnal audio digital pe mai multe canale, fără conversii la analogic, oferind o calitate perfectă a imaginii și sunetului fără zgomote. Indiferent ce se vizionează pe televizor se asigurăimaginea care ocupă tot ecranul. Dungile negre nedorite din partea de sus și de jos sunt eliminate fără reglări manuale anevoioase. Se folosește butonul Screen Fit, se selectează formatul și putem viziona un film în format full screen.[8] Fig.3 Modificare imagine, aspect full screen Numeroase codecuri au suportat îmbunătățiri pentru performanță, pentru calitate, având nevoie de un surplus de putere CPU și în loc de pierderea unor cadre, acestea există și au o calitate scăzută. Cu suport DivX putem vedea clipuri video și filme codate DivX de pe internet. Formatul Media DivX reprezintă o tehnologie de comprimare video pe baza MPEG-4, care ne permite să salvăm fișiere mari precum filme, clipuri video muzicale pe suporturi media precum CD-R/RW și disc înregistrabil DVD, pentru redare pe dispozitivul nostru.[9] De asemenea, combină caracteristici excelente precum subtitrări integrate, limbi audio multiple, melodii și meniuri multiple într-un format convenabil de fișier. Adâncimea culorii face ca fiecare pixel de pe ecran să fie deservit de un număr de biți care conțin informațiile necesare pentru afișarea unei anumite culori. În cazul adâncimii de culoare pe 32 biți, există tot timpul 32 biți care sunt gata să spună unui pixel ce culoare să afișeze. Adâncimea de culoare pe 32 de biți și rezoluțiile înalte sunt condiționate și de memoria cu care este echipată placa video. Fig.4. Rezoluții, adâncime culori Toate plăcile video concepute în ultimii ani sunt capabile să afișeze rezoluții mult mai mari decât sunt capabile monitoarele obișnuite. I.3. GENERAȚIA CODECURILOR – ÎMBUNĂTĂȚIRI, PERFORMANȚĂ Numeroase codecuri au suportat îmbunătățiri pentru performanță, pentru calitate, având nevoie de un surplus de putere CPU și în loc de pierderea unor cadre, acestea există și au o calitate scăzută.[10] Pentru codarea unui fișier video avem nevoie de: q Un editor video, q Un codec cu care se face codarea. Se poate instala un pachet de codecuri, precum Nimo Codec Pack sau ACE Mega CoDecS Pack. Unele nu pot fi compatibile cu configurația computerului, altele pot fi versiuni noi pentru sistemul de lucru. Pentru editarea video și pentru codarea fișierelor vechi în format DivX se pot folosi diferite editoare de video. Editarea video este necesară și este prezentă zi de zi. Indiferent dacă avem de făcuto prezentare video pentru un proiect sau o lucrare, dacă trebuie să modificăm momentele video surprinse în timpul unei călătorii, avem nevoie de un editor și un convertor video. De exemplu, Windows Movie Maker este un program de editare video. Sistemul de operare Windows îl are inclus, este ușor de folosit și are funcții diverse. Cu acest program, se pot tăia secțiuni video, se adaugă text, se pot produce efecte și tranziții. Programul recunoaște multe formate video, pentru expunere. Cyberlink Power Director este un program rapid de editare video, care dispune de funcții de editare 3D. Adobe Premiere Elements este un program de editare video care suportă editarea simultană a mai multor fișiere video și audio. Dispune de funcții suplimentare, adică se pot adăuga efecte diverse, explozii realiste, imagini folositoare pentru crearea de efecte sau efecte VST. Virtual Studio Technology se referă la o interfață standard de conectare a audio sintetizatoarelor la editorii audio.[11] Se poate asigura realizarea tehnică și dezvoltarea informatică a unei aplicații multimedia, pe baza analizei, dezvoltării și optimizării. Se folosesc aplicații interactive cu funcționalități specifice. Specialiștii în grafică 2D, 3D, asigură retușarea: q Imaginilor, q Fotografiilor, q Elementelor grafice, q Design sonor și video, q Montaj numeric, q Imagini de sinteză Fig.5. Captură video, modificată Dintre ele se distinge Virtual Dub. Dintre calitățile care îl recomandă se distinge ușurința cu care se utilizează și faptul că este un exponent al curentului Open Source, deci este gratuit. Programul respectiv este rezultatul muncii pe cont propriu a unui student nemulțumit de opțiunile pe care le avea privind captura și editarea video. Opțiunile pe care le avea programul, privind editarea și captura video nu erau pe măsura așteptărilor. De aceea a suportat modificări, în timp, programul s-a dezvoltat și permite deschiderea fișierelor de tip MPG și AVI, cu condiția că pentru fișierele AVI să fie instalate decodoarele care permit citirea lor. Codarea unui fișier MPG în format DivX, ajută la micșorarea spațiului ocupat, de fișierul video. Recomprimarea acestora permite o economie semnificativă de spațiu. Din meniul VirtualDub se deschide un fișier – file open video file – sau se folosește comanda rapidă CTRL+O. Din fereastra care se deschide, se selectează fișierul pe care dorești să îl codezi și selectăm Open. După selectarea funcției Open, Virtual Dub va face pentru fișierele MPG o scanare preliminară pentru a verifica integritatea fișierului, apoi va fi în curs operațiunea de decodare. Setările codecului sunt multiple. Se utilizează butonul Configure și utilizatorul va fi condus la setările codecului. I.3.1. IMAGINE ȘI TEXT – MEDII DE CODARE PERFORMANTĂ Cele două medii sunt întâlnite peste tot, pornind de la publicațiile foarte vechi și până la enciclopediile computerizate, interactive, de ultimă oră. Imaginile au fost folosite ca mediu de prezentare a informațiilor cu mult înainte de inventarea primelor scrieri, sub forma artei preistorice. Imaginile și textul sunt cele mai simple, dar și cele mai cunoscute și folosite medii, textul transmițând informația propriu-zisă, imaginea fiind o completare, reprezentată prin scheme, grafice, fotografii, ilustrații și desene. Primele texte memorate de sisteme computerizate au fost scrise în format ASCII, un șir de caractere, care au o mărime, font și stil constant.[12] O dată cu dezvoltarea PC-urilor s-au realizat editoare de texte avansate care aveau mult mai multe facilități. Imaginea stă la baza realizării filmelor si animațiilor, care nu sunt altceva decât imagini afișate la o rată foarte ridicată, având 20, 30, până la 50 de frame-uri/sec,creând iluzia mișcării. Deși din punct de vedere tehnologic și social suntem la limita dintre real și virtual, aceste două medii clasice vor fi folosite pentru un timp foarte îndelungat. I.3.2. SUNET SI MUZICĂ Înregistrarea și transmiterea sunetelor a fost posibilă în urmă cu aproape o sută de ani. Acum a evoluat tehnica informațională și chiar s-au depășit anumite limite. Muzica era stocată în trecut pe plăci și pe casete audio, nu avea o calitate suficientă. Pentru reproducerea sunetelor și înregistrarea lor erau necesare costuri mari. [13] Astăzi, folosind multimedia, șapte ore de muzică de înaltă calitate pot fi stocate pe un CD-ROM obișnuit, având 650MB. Discul DVD , de asemenea sunt generație nouă, DVD-video fiind primele , urmate de DVD-ROM. Discurile DVD oferă o capacitate inițială de 4,4 GB de informații digitale înregistrate. Ca suport pentru filme, discurile DVD-Video au avantaje importante privind calitatea video și audio. Această facilitate constă în formatul care poartă numele de MP3, destinat în special comprimării pieselor muzicale, prin eliminarea sunetelor de înaltă frecvență, care nu sunt perceptibile de urechea umană și o arhivare de tip ZIP.[14] Astfel, după eliminarea a mai mult de 85% - 90% din fișierul wav inițial, melodia parcă rămâne aproape neschimbată. S-au perfecționat programele care convertesc muzica în format MP3. De aceea, în prezent, aceste programe se comercializează la prețuri minime, accesibilitatea utilizatorilor fiind mare. Deși este cel mai des folosită, muzica nu este singura utilizare a tehnologiei avansate pentru înmagazinarea sunetelor. Se pot reproduce diferite sunete din natură, produse de anumite aparate, conversația dintre două sau mai multe persoane, sunete produse de computer pentru a atenționa utilizatorul în legătură cu anumite acțiuni. O utilizare foarte frecventă a sunetelor are loc pentru producerea de efecte speciale. În filme de acțiune și filme SF, unde se dorește obținerea unor zgomote diverse, speciale, care sunt greu de realizat prin metode clasice. Se procesează pe computere performante cu ajutorul programelor speciale, destinate acestui mod de lucru. Programele, cu destinație specială pentru efectuarea acestor tehnici, sunt soft-uri dedicate – edit, imagine, sunet, grafică, conform standardelor europene. Sunetele realizate sunt de obicei însoțite de efecte speciale vizuale, formând secvențe foarte complexe, rupte de firul realității pe care o cunoaștem azi. De exemplu, sunt diferite acțiuni, lupta dintre două flote stelare, monștrii robotizați, sau efecte sonore dintr-un mediu al naturii. Se folosesc programe care se întâlnesc pe internet, se pot realiza propriile efecte speciale sau piese muzicale, fără depunerea unui efort foarte mare. Dacă înainte, pentru a scoate pe piață un album de succes trebuia să se cheltuiască mai mult, astăzi totul se poate rezolva mult mai simplu. Sunt numeroase programe, soft-uri, pentru crearea de muzică de diferite genuri, tehno-house, hip-hop, dance, depinde de stilul preferat. După ce se definitivează piesa, se poate expune, gratuit, in cadrul unei galerii on-line. În acest caz se beneficiază de reclamă, publicitate, ceea ce are nevoie cel mai mult pentru promovare. Asupra sunetului se pot opera modificări, ca la un editor de texte. Se marchează, se inserează, se copiază, se pot șterge bucăți din semnal. Oferta de software pentru înregistrarea și prelucrarea sunetului sub Windows este diversă, pornind de la programele proprii ale plăcii de sunet ți până la utilitare și aplicații shareware care se pot găsi ușor pe internet. Termenul de shareware se referă la un software comercial care este supus regulilor dreptului de autor, dar care poate fi copiat cu scopul de a fi încercat, făcându-se înțeles faptul că, dacă se va utiliza în continuare, va trebui plătit. În contrast cu acesta retail software este un termen folosit pentru un software comercial care nu poate fi copiat. I.3.3. EDITAREA – MECANISM TEHNIC ȘI CREATIV Fig.6. Editare, prelucrare imagine

Editarea este procesul prin care materialele filmate sunt organizate și aranjate în așa fel încât să creeze un tot unitar, care să transmită un mesaj convingător și coerent.[15] Editarea are un rol mult mai subtil decât un simplu proces de a pune la un loc mai multe elemente. Este o tehnică specială care stabilește ordinea și duratele dintre cadre, modalitățile de îmbinare. În procesul de editare se adaugă părții filmate anterior elemente de grafică, muzică, efecte sonore și efecte speciale. Aceasta are efect multiplu asupra reacțiilor spectatorului față de ceea ce vede și aude. O editare bine făcută are o contribuție majoră la eficacitatea oricărei producții și poate fi chiar una din etapele cele mai creative ale procesului. Bineînțeles că un program prost editat, devine plicticos și poate crea confuzii. Mecanismul editării e relativ simplu, dar efectele subtile ale deciziilor editorului sunt cele care fac diferența între performanță și eșec. Practic, montajul exprimă latura tehnică dar creativă a unui produs finit. Coloana sonoră a unui film este compusă din muzică de film, dialog, zgomote, ambianță și efecte speciale sonore. Caracteristicile principale ale muzicii de film, sunt: Ø Spațialitatea, Ø Temporabilitatea, Ø Ritmul, Ø Stabilirea unui spațiu geografic dacă este nevoie Toate au ca scop unic: Ø Susținerea personajului principal, Ø Inducerea unei anumite stări, Ø Emoții, Ø Idei care să susțină personalitatea, Ø Unitatea, Ø Identitatea filmică, Ø Motivarea acțiunilor Fig.7 Fișier, creștere calitate

Editarea video are ca element de intrare fișierul video capturat anterior și căruia prin tehnici de editare neliniară i se aduc modificări, cum ar fi: titluri suprapuse peste imagine, efecte speciale, tranziții, modificări de coloană sonoră, subtitrări. În general, în procesul de editare se folosesc fișiere în format AVI, pentru acestea existând o gamă largă de programe. Pentru a obține o calitate maximă, materialele video trebuie capturate în rezoluție cât mai mare. Se preferă, 720x576 pixeli. Si este indicat să se folosească o metodă de compresie – codec – care să ofere pierderi minime la racordarea materialului. Bineînțeles, creșterea calității necesită resurse mult mai mari din partea computerului, în speciala hard disk-ului. Apoi, materialul este în stare finală. În funcție de formatul în care se face calitatea video, materialul poate fi transferat pe un suport permanent, cum ar fi CD, DVD sau chiar casete video. I.3.4. CAPTURA VIDEO ȘI FILMAREA Filmarea presupune îndreptarea camerei către scenă și înregistrarea imaginilor. Filmarea bună face parte din arta cinematografiei.[16] Se derulează mai multe etape, în dezvoltarea acestui proces: q Înregistrarea video cu ajutorul unei camere pe o bandă video, apoi captura video pe calculator, q Conectarea unei camere video digitale la calculator și înregistrarea direct pe hard disk-ul calculatorului, q Conectarea unei camere video analogice la calculator și înregistrarea direct pe hard discu-ul calculatorului. Aici este nevoie de placă de captură video, conversie-analog numerică în timp real. q Înregistrarea cu o cameră video digitală direct pe hard disc-ul intern al camerei, pe DVD, sau card de memorie. Aceste camere realizează digitizarea și compresia în format MPEG-1 sau MPEG-2. Fișierul poate fi transferat pe calculator. q Copierea de fișiere video digitale de la o sursă externă. Captura video este procesul prin care materialul, în format analog, este digitizat, comprimat și salvat într-un fișier video, astfel încât el să poată fi vizionat și modificat, ulterior pe computer.[17] Această operație se face, în general, cu un echipament hardware specializat, cum ar fi plăcile de captură video disponibile în mod curent pe piață, precum și alte dispozitive mai costisitoare care asigură o calitate mult mai mare. Este recomandat să folosim codare hardware și formate de captură care nu pierd calitatea la mai multe recodări succesive, cum ar fi formatul DV. Aceste formate se stochează în fișier de tip AVI, și ocupă foarte mult spațiu. Pentru o oră de video, în format DV, ne trebuie 13GB, iar pentru 15 minute în format necomprimat, ne trebuie 70 GB la o adâncime de culoare de 24 biți. I.3.5. RANDARE VIDEO În funcție de metoda aleasă pentru editarea fișierelor rezultate, pot fi compatibile sau nu cu formatele folosite de playerele de casă. Pentru obținerea unei calități maxime, formatul utilizat este formatul DV sau MPEG, dar care prin volumul mare de date conținute, nu pot fi scrise în această variantă pe CD, mai ales în situația în care se dorește compatibilitatea cu echipamente normale. De aceea, s-a găsit soluția prin care se face conversia către unul din formatele de distribuție. De exemplu MPEG 1, sau MPEG 2 .Această conversie se poate face cu ajutorul unor programe specializate, cum ar fi: q TMPG Encoder, q Cinema Craft, q LSX Encoder Procesul de conversie este în multe cazuri lung, putând dura până la 8 ore. I.3.6. EXPORTUL ÎN FORMATUL DESTINAȚIE Pentru ca acest proces să aibă finalitate, materialul editat trebuie să ajungă pe un suport pe care rămâne permanent. Această etapă se face cu un program de scris CD, DVD, de exemplu NERO Burning Rom, Easy CD Creator. Aproape toate programele de scris CD-uri suportă formatul VCD, iar unele dintre ele suportă și SVCD .După terminarea procesului de scriere, intrăm în posesia unui disc compatibil cu unul din formatele dorite, VCD, SVCD sau DVD. Apoi vor fi vizionate pe un player stand alone care suportă discurile CD-R, CD-RW, DVD. I.4. FILM ȘI ANIMAȚIE Filmele video și animațiile sunt două medii asemănătoare, care în ciuda diferențelor minore se contopesc într-unul singur. Ele au la bază aceeași tehnologie cum ar fi redarea cadrelor asemănătoare la o rată ridicată pentru a crea iluzia mișcării. Filmele și animația sunt deseori însoțite de sunet, pentru a părea mai reale. Rata de cadre folosită cel mai des în multimedia este de 25-30 frames pe secundă. Cu cât numărul de cadre pe secundă este mai mare, cu atât calitatea filmului crește. Bineînțeles că resursele necesare redării filmului sunt mai puternice. Diferența dintre filme video și animație nu este mare. Filmele provin din realitate și sunt înregistrate cu ajutorul camerelor video digitale, în timp ce animațiile sunt create cu ajutorul unor aplicații software specializate: Ø 3D Max, Ø Fractal Design Poser, Ø Lightwawe, Ø Cinema 4D, XL, Ø Ray Dream Studio Un fișier GIF animat include mișcări și are o extensie de fișier gif. Deși nu sunt filme propriu-zise, fișierele GIF animate conțin mai multe imagini care se desfășoară succesiv și înlănțuit pentru a crea un efect de animație. Acestea sunt utilizate de obicei pentru a accentua un proiect sau un site web. Fișierele GIF sunt clasificate ca clipuri film de către caracteristica Miniatură din Microsoft Office, dar nu sunt de fapt fișiere video digitale, deci nu toate opțiunile film sunt disponibile pentru fișierele GIF animate.[18] Anumite secvențe din filmele noi sunt rezultatul prelucrării computerizate a imaginilor înregistrate în realitate. Spre deosebire de imagini și desene, fișierele film sunt întotdeauna legate la prezentare, nu încorporate în aceasta. Atunci când inserăm un fișier film legat, Power Point creează un link la locația curentă a filmului. Dacă, ulterior, mutăm filmul în altă locație, Power Point nu îl poate localiza atunci când dorim să redăm fișierul. Este recomandat să copiem filmele în același fișier cu prezentarea, înainte de a le insera. Power Point creează un link către fișierul film și poate găsi fișierul film atât timp cât există în fișierul prezentării, chiar dacă mutăm sau copiem fișierul în alt computer. Alt mod de a ne asigura că fișierele legate sunt în același folder cu prezentarea, este utilizarea caracteristicii – împachetare pentru CD. Această caracteristică copiază toate fișierele într-o singură locație – un CD, VDV sau folder – cu prezentarea și actualizează automat toate linkurile către fișierele film. Atunci când prezentarea conține fișiere legate, trebuie să copiem fișierele legate împreună cu prezentarea, dacă intenționăm să dăm prezentarea în alt computer sau să o trimitem către o persoană prin poșta electronică. Utilizatorii computerelor și ai multimediei preferă de obicei filmele și animațiile ca medii de transmitere a informațiilor, pentru că ele stimulează simultan, în timp real, atât văzul cât și auzul fiind foarte ușor de perceput. Acesta este motivul pentru care articolele importante din enciclopediile noi le sunt adăugate, pe lângă text, poze, și sunete, animații sau filme. Filmele necesită un spațiu de stocare enorm, motiv pentru care cercetătorii au încercat să realizeze formate de comprimate a acestora. Astfel au luat naștere primele formate care reduceau o mare parte din mărimea animației prin eliminarea informației nefolositoare. Dar eliminau și calitatea ei, cum ar fi MPEG și DAT. Apariția DVD-urilor a determinat realizarea uni format de o calitate mai ridicată, numit MPEG 2. Ultima metodă de comprimare a informației audio/video, este numită MPEG 4. Deși raportul dintre calitate și mărime al filmelor salvate în acest format este optim, el nu a avut parte de o promovare spectaculoasă. Se așteaptă apariția ultimului format de compresie MPEG 7. I.4.1 INFORMAȚIA VIDEO, REZOLUȚIE, CULOARE Rezoluția este o măsură a clarității sau a gradului de detaliere a unei imagini digitale. Adâncimea culorii se măsoară în biți, iar rezoluția se referă la numărul de culori. [19] Tabel 1 Informația video, rezoluție, culoare Adâncimea culorii - biți Rezoluția – număr de culoriCaracteristici
4 biți – 16 culoriAcesta este un standard care poate fi afișat de orice placă video, dar este abandonat de mult timp
8 biți – 256 de culoriPaleta de 256 de culori corespunde unui standard abandonat, dar totuși necesar bunei funcționări a unor programe mai vechi. În cele 256 de culori posibile, nu se încadrează multe din nuanțele care ar fi necesare afișării unei imagini de calitate. Interfața clasică folosită de Windows nu este afectată în mod deosebit datorită unei palete de 256 de culori
16 biți – 65.000 de culoriO paletă de 65.000 de culori se dovedește suficientă pentru a afișa imagini vii, de o calitate aproape fotografică. Diferențele dintre o imagine cu 65.000 de culori și alta afișată cu un număr mai mare de culori nu sunt evidente în majoritatea situațiilor.
32 biți – 16,7 milioane de culoriMonitoarele sunt cele mai fidele dispozitive de redare a imaginilor, iar 16,7 milioane de culori afișabile este maxim posibil. Afișarea pe 32 de biți este standardul de afișare în momentul de față. Spre deosebire de imaginile de 16 biți, cele pe 32 de biți dau dovadă de o mai mare finețe, având în vedere că beneficiază de un plus de 16 milioane de culori.
I.4.2. EFECTELE SPECIALE Realizarea efectelor speciale, este considerată cel mai profitabil și cel mai interesant domeniu al multimediei. Ea a apărut prima dată în cinematografie sub forma exploziilor bine plasate și a trucurilor care să creeze impresia unor scene cât mai reale. O dată cu apariția computerelor performante și a programelor specializate de grafică, s-a reușit realizarea unor efecte mult mai rapid. Au fost mai ieftin de realizat și crea imaginea reală așteptată. Dacă la primul film Godzilla a fost nevoie de un om să se îmbrace într-un costum de monstru, și apoi să umble printr-un oraș în miniatură, la a doua versiune, totul a fost mult mai simplu. S-a proiectat modelul 3D, al monstrului, după care acesta s-a suprapus peste imaginea filmată. Fig.8 Imagini creative, efecte speciale

Pe măsură ce computerele personale s-au dezvoltat suficient de mult, jocurile sofisticate au devenit ceva nelipsit de pe un computer. Au devenit din ce în ce mai realiste. Toate obiectele și personajele au început să fie tot mai complexe. Au fost proiectate până la cele mai mici detalii. Se folosește grafica digitală care acoperă toate aspectele legate de prelucrarea imaginilor. Se utilizează în acest context pentru creare imaginilor, pentru sintetizare, pot fi modificate, stocate. Se creează un management al creării imaginilor și derulării lor în așa fel încât să fie cât mai atractive. La început grafica de calculator era destul de limitată, nu avea multe funcții pentru a oferi imagini cât mai realiste. Treptat, s-au elaborat soft-uri, iar posibilitățile tehnice care existau se analizau în mod științific. Evoluția vieții cotidiene a determinat dezvoltarea graficii și realizarea unor proiecte de succes în diferite domenii de activitate. Domeniile de aplicare a graficii pe calculator sunt multiple, aceasta fiind necesară inginerilor, designerilor, fotografilor, pictorilor de animație. Datorită calculatorului putem să avem la dispoziție într-un timp scurt, forme, variații de culoare, imagini performante bine prelucrate. Tehnologia graficii computerizate a cunoscut o evoluție succesivă, determinând realizarea unor efecte vizuale specializate, respectiv cinematografia digitală. Filmele realizate pe celuloid au fost folosite în cinematografie de peste 100 de ani. Acum se face tranziția de la celuloid la digital. Fig.9 Imagini creative, efecte speciale

I.4.3. CINEMATOGRAFIA DIGITALĂ Cinematografia digitală cuprinde fiecare aspect al procesului de realizare a unui film. Regizorul Kery Conran s-a remarcat prin măiestria în utilizarea inovatoare a ecranului și a efectelor speciale digitale, procedeul său devenind un standard în realizare filmelor.[20] Filmul Avatar se remarcă prin uimitoarele efecte speciale, cu ajutorul cărora s-au adus la viață lumi virtuale. Fig.10 Producție și post producție cinematografică

Etapele ce decurg de la producție și post-producție, la distribuție și proiecție sunt multiple. Camerele digitale au cunoscut o evoluție remarcabilă, iar casele producătoare folosesc echipament digital pentru a edita și masteriza filmele și desenele animate. Există programe care creează slide show pentru diferite imagini selectate. Acum însă, pachetul de distribuție digitală și proiecție completează tot lanțul tehnologic. Un film digital poate fi distribuit în cinematografe, prin satelit, sau prin rețele cu fibră optică. Acum teritoriul multimedia este în expansiune și se dezvoltă o combinație cu capacitățile interactive ale computerului.[21] Computerul a accelerat procesul de abstractizare în artele vizuale. Informația digitală poate genera orice informație, orice realitate. Video și computerul sunt două tehnici noi, diferite, care produc imagini de naturi diferite, una analoagă și una digitală. Hibridarea acestor tehnici s-a făcut repede. Arta video și arta digitală fuzionează și se dezvoltă concomitent. Arta media este un gen care încorporează tot ce este creat cu tehnologie nouă, incluzând: q Grafica pe computer, q Animația pe computer, q Robotica computerizată 1.4.4. CINEMATOGRAFIA – MEDIUL IMAGINII ÎN MIȘCARE Cinematografia digitală, cu mediile sale diferite de cinematografia tradițională, este o realizare a mijloacelor digitale moderne. Filmul este stocat într-un computer sau server care va fi preluat de un proiector digital și aplicat în sălile de cinema. Proiectoarele bazate pe tehnologia DLP Cinema, sunt în momentul acesta instalate în peste 2000 de cinematografe din 30 de țări și sunt primele și singurele proiectoare digitale comerciale. [22] Fraunhover-gesellscaft, cea mai mare organizație de cercetări aplicate din Europa, a anunțat proiectul său legat de realizarea cinematografiei digitale. Activitățile sale de cercetare sunt întreprinse de 58 de institute Fraunhofer în peste 40 de locații diferite din Germania. Industria cinematografică așteaptă această nouă tehnologie, digitală. Prin intermediul acesteia, filmele vor fi înregistrate pe format digital, în loc de filme fragile de 35 de milimetri. Marea provocare și în același timp și marele avantaj pentru cinematografe ar fi ca Cinema-ul Digital să se diferențieze net de televiziune prin calitatea excepțională a imaginii. Pentru această schimbare însă, ar fi necesară digitalizarea întregii industrii cinematografice. Ultimele tipuri de filme, în special science-fiction, îmbină în foarte multe din secvențe realul cu virtualul. Primul film care a folosit efecte speciale computerizate în foarte multe din scene, a fost The Matrix – cu o poveste foarte captivantă. A obținut Oscar datorită efectelor speciale create. Categoriile de premii s-au acordat pentru: q Cele mai bune efecte vizuale, q Sunet, q Editarea sunetului, q Editarea peliculei. Se crede, că următorul pas în domeniul cinematografiei este realizarea unor filme de lungă durată, în realitatea virtuală. Cu cât mediile de transmitere a informațiilor sunt mai complexe, cu atât sunt mai interesante pretențiile asupra componentelor hardware. Cele mai puțin pretențioase medii sunt și cele mai banale, textul și imaginea. Ele pot fi vizionate fără probleme prea mari, pe un computer foarte vechi, existând anumite rețineri la calitatea imaginii. Sunetele din filme necesită un procesor Pentium 166 Mhz, MMX, 32MB RAM, o placă de sunet și un CD-ROM 24x. Pentru facilități, cum ar fi jocurile cu grafică foarte avansată, va trebui să investim într-un accelerator grafic destul de puternic. Cele mai cunoscute sunt Vodoo 3. Există altele mai mult sau mai puțin puternice, alegerea trebuind făcută doar în funcție de cerințe. Un alt set de facilități, sunt reprezentate de captura video. Putem alege un tunner TV, care permite direcționarea semnalului din cablu direct în computer, cu o mulțime de facilități incluse , cum ar fi găsirea automată a posturilor, telecomanda. În cazul în care dorim să înregistrăm propriile filme, o mini-cameră de filmat digitală, care poate fi folosită pentru capturarea filmelor sau a fotografiilor ideală este cea mai potrivită. Dintre acceleratoarele grafice de ultimă generație pot aminti: MSI N680GTX Lightning Un echipament VR este de mare folos. Cu o mănușă și o cască vom putea naviga prin lumi neimaginabile. Lumile virtuale nu au evoluat destul, în comparație cu alte domenii din multimedia. Fiecare din componentele hardware, se potrivește unui anumit tip de utilizatori. Bineînțeles, folosind aceste componente nu vom putea face efecte speciale asemănătoare celor din filme sau video clipuri. Stațiile grafice sunt super-computerele care sunt folosite pentru proiectări,realizarea modelelor 3D sau alte astfel de operații care necesită resurse extraordinare. I.5. FILME PE DISCURI Fig.11 Format divX, soft

Capacitatea mare a discului DVD este ideală pentru stocarea pozelor și sunetului de înaltă calitate. Hollywood-ul a avut de la început un rol important în lansarea DVD-ului. Aceasta, deoarece filmele încep să fie lansate atât pe casete video, cât și pe DVD. Pentru a rula aceste DVD-uri pe PC, este nevoie de o placă decodoare, Video-DVD. Aceasta funcționează paralel cu placa video suplimentară, deoarece întreaga activitate de derulare video va fi realizată în interiorul procesorului central ultrarapid al PC-ului. Formatul DivX este performant, a apărut acum câțiva ani, a revoluționat conceptul de multimedia. A facilitat trecerea filmelor de pe diverse suporturi în format digital, bazându-se pe puterea de calcul din ce în ce mai mare a calculatoarelor personale moderne. S-a răspândit, spre nemulțumirea unora, de pe o platformă pe alta, trecând de pe sistemele de operare Windows, spre Linux, apoi către toate celelalte sisteme. Există o suită întreagă de codecuri: q DivX, q Xvid, q nAvi, q 3ivx Acestea se bazează pe standardul MPEG 4 , sunt astăzi denumite generic DivX de către cei mai puțin cunoscători. Motion Pictures Experts Group este o grupare dedicată cercetării în domeniul multimedia digital, creatoarea clasicului standard MPG.S-a urmărit reducerea la maxim dimensiunea unui fișier video. Din acestea s-a născut standardul MPEG4, care a surprins prin calitatea imagini oferită, comparativ cu dimensiunea fișierului. Pentru prima oară un film întreg putea încape pe un banal CD de 700Mb. În aplicarea standardului MPEG 4 se dorea impunerea de restricții, asemenea fratelui său mai vârstnic, MPEG2, ce permitea codificarea conținutului, pentru a aplica bine cunoscuta restricție a zonelor DVD. Un grup de programatori a sesizat potențialul mare al tehnologiei și a modificat codecul original MPEG 4, de pe platformele Windows, pentru a scoate toate limitările. L-a numit DivX. Denumirea este aleasă după un sistem de închirieri de filme denumit DivX ce existase cu ceva vreme înainte în Statele Unite și care își încheiase scurta carieră.[23]